Curs Conducerea preventivă

4. TEHNICI DE BAZĂ ALE CONDUCERII PREVENTIVE

Tehnicile de bază ale conducerii preventive se bazează în primul rând pe:

  • pregătirea mentală pentru efectuarea unei curse;
  • vedera, observarea şi concentrarea la pericolul potenţial;
  • acţiunea şi reacţia conducătorului auto, având în vedere viteza sa de reacţie.
Vederea este cel mai important simţ folosit în timpul conducerii; este simţul primar prin intermediul căruia conducătorul auto dobândeşte informaţiile necesare identificării traficului. Circa 90% din stimulii privind circulaţia exterioară sunt recepţionaţi de conducătorul auto pe cale vizuală, ceea ce denotă importanţa posedării de către acesta a tuturor componentelor vizuale.
Câmpul vizual este dependent de viteză astfel:
  • la viteza de 1 km/h, câmpul vizual este de 180°;
  • la viteza de 100 km/h, câmpul vizual este de 10°.
Se poate afirma că vederea bună:
  • permite distingerea formelor şi detaliilor (vederea este descriptivă);
  • permite o percepţie largă, fără detalii (vederea este receptivă);
  • permite evaluarea distanţelor şi vitezelor (vedere analitică);
  • permite evaluarea culorilor.
Sintetizând, se poate afirma că un conducător auto:
  • priveşte în faţă (decelează problemele din traficul din faţă) – evită situaţiile dificile (coliziunile frontale);
  • are privirea distributivă, ţinând cont şi de detalii – evită surprizele;
  • priveşte în oglizile retrovizoare, cel puţin o dată la 5-7 secunde (în spate şi în lateral) – conduce şi pentru alţii.
De asemenea:
  • privirea trebuie să fie mobilă (privirea fixă denotă oboseală, alte preocupări, etc.);
  • în permanenţă trebuie să fim văzuţi de ceilalţi participanţi la trafic.
Observarea şi concentrarea în trafic presupun:
  • o poziţie corectă la volan;
  • asigurarea unei vizibilităţi maxime;
  • un nivel ridicat al vigilenţei;
  • o viteză corelată cu vizibilitatea.
Câteva din formele de manifestare ale lipsei de vigilenţă:
  • discuţii cu însoţitorii de drum;
  • obturarea vizibilităţii în faţă, în spate sau în lateral;
  • preocupări mărunte ca: aprinderea ţigării, manevrarea radio-casetofonului, etc.;
  • folosirea telefonului mobil în timpul mersului;
  • concentrarea atenţiei la peisaj.
Factorii care diminuează vigilenţa sunt:
  • oboseala;
  • consumulm de alcool;
  • consumul de medicamente şi droguri;
  • starea psihică (deprimarea, nervozitataea, agitaţia, etc.);
  • zgomote permanente (sunetele motorului sau ale ştergătorului de parbriz care, prin monotonia lor, pot provoca amorţirea simţurilor);
  • traficul aglomerat;
  • viteza ridicată;
  • ambianţa nocturnă.
Acţiuni şi reacţii ale conducătorilor auto:
  • sănătatea şi o vedere bună sunt indispensabile unei conduceri în siguranţă a autovehiculului dar acestea nu sunt suficiente;
  • un conducător auto care are o atitudine pozitivă despre el însuşi, îşi va crea o imagine pozitivă şi despre ceilalţi participanţi la trafic, faţă de pietoni, etc.;
  • factorii principali care permit conducătorului auto să creeze şi să menţină o imagine justă sunt cunoştinţele şi judecata sănătoasă;
  • cunoştinţele sunt necesare dar nu şi suficiente;
  • consecinţele consumului de alcool, medicamente şi droguri trebuiesc cunoscute.
Distanţa de oprire a unui vehicul este distanţa parcursă de acesta din momentul în care conducătorul său sesizează un obstacol şi până la oprirea definitivă a vehiculului.