4. TEHNICI DE BAZĂ ALE CONDUCERII PREVENTIVE

Tehnicile de bază ale conducerii preventive se bazează în primul rând pe:

• pregătirea mentală pentru efectuarea unei curse;
• vedera, observarea şi concentrarea la pericolul potenţial;
• acţiunea şi reacţia conducătorului auto, având în vedere viteza sa de reacţie.

Vederea este cel mai important simţ folosit în timpul conducerii; este simţul primar prin intermediul căruia conducătorul auto dobândeşte informaţiile necesare identificării traficului. Circa 90% din stimulii privind circulaţia exterioară sunt recepţionaţi de conducătorul auto pe cale vizuală, ceea ce denotă importanţa posedării de către acesta a tuturor componentelor vizuale.
Câmpul vizual este dependent de viteză astfel:

• la viteza de 1 km/h, câmpul vizual este de 180°;
• la viteza de 100 km/h, câmpul vizual este de 10°.

Se poate afirma că vederea bună:

• permite distingerea formelor şi detaliilor (vederea este descriptivă);
• permite o percepţie largă, fără detalii (vederea este receptivă);
• permite evaluarea distanţelor şi vitezelor (vedere analitică);
• permite evaluarea culorilor.

Sintetizând, se poate afirma că un conducător auto:

• priveşte în faţă (decelează problemele din traficul din faţă) – evită situaţiile dificile (coliziunile frontale);
• are privirea distributivă, ţinând cont şi de detalii – evită surprizele;
• priveşte în oglizile retrovizoare, cel puţin o dată la 5-7 secunde (în spate şi în lateral) – conduce şi pentru alţii.

De asemenea:

• privirea trebuie să fie mobilă (privirea fixă denotă oboseală, alte preocupări, etc.);
• în permanenţă trebuie să fim văzuţi de ceilalţi participanţi la trafic.

Observarea şi concentrarea în trafic presupun:

• o poziţie corectă la volan;
• asigurarea unei vizibilităţi maxime;
• un nivel ridicat al vigilenţei;
• o viteză corelată cu vizibilitatea.

Câteva din formele de manifestare ale lipsei de vigilenţă:

• discuţii cu însoţitorii de drum;
• obturarea vizibilităţii în faţă, în spate sau în lateral;
• preocupări mărunte ca: aprinderea ţigării, manevrarea radio-casetofonului, etc.;
• folosirea telefonului mobil în timpul mersului;
• concentrarea atenţiei la peisaj.

Factorii care diminuează vigilenţa sunt:

• oboseala;
• consumulm de alcool;
• consumul de medicamente şi droguri;
• starea psihică (deprimarea, nervozitataea, agitaţia, etc.);
• zgomote permanente (sunetele motorului sau ale ştergătorului de parbriz care, prin monotonia lor, pot provoca amorţirea simţurilor);
• traficul aglomerat;
• viteza ridicată;
• ambianţa nocturnă.

Acţiuni şi reacţii ale conducătorilor auto:

• sănătatea şi o vedere bună sunt indispensabile unei conduceri în siguranţă a autovehiculului dar acestea nu sunt suficiente;
• un conducător auto care are o atitudine pozitivă despre el însuşi, îşi va crea o imagine pozitivă şi despre ceilalţi participanţi la trafic, faţă de pietoni, etc.;
• factorii principali care permit conducătorului auto să creeze şi să menţină o imagine justă sunt cunoştinţele şi judecata sănătoasă;
• cunoştinţele sunt necesare dar nu şi suficiente;
• consecinţele consumului de alcool, medicamente şi droguri trebuiesc cunoscute.

Distanţa de oprire a unui vehicul este distanţa parcursă de acesta din momentul în care conducătorul său sesizează un obstacol şi până la oprirea definitivă a vehiculului.