3. Resuscitarea cardio-respiratorie

înainte de a începe resuscitarea, trebuie evaluat gradul de constanţă al victimei; totodată, se vor urmări mişcările cutiei toracice şi prezenţa pulsului;
prezenţa pulsului se verifică la nivelul gâtului, în partea laterală a mărului lui Adam, la nivelul arterei carotide;
dacă victima nu respiră, dar are puls, se va începe respiraţia artificială;
pentru început se vor elibera căile de acces al aerului, prin înlăturarea corpilor străini din gura victimei;
respiraţia artificială se face gură la gură sau gură la nas;
dacă victima nu respiră şi nici nu are puls, se vor face concomitent respiraţie artificială şi masaj cardiac extern;
masajul cardiac extern se efectuează prin comprimarea sternului cu ajutorul ambelor palme, în ritm de aproximativ două compresiuni pe secundă;
la copii se utilizează o singură mână pentru efectuarea compresiei toracice. Ritmul este de cca. 15 compresii toracice, urmate de două respiraţii artificiale;
stopul respirator, în cazul persoanelor accidentate, poate fi determinat de astuparea căilor respiratorii;
obstrucţionarea căilor respiratorii poate fi determinată de prezenţa corpilor străini;
înaintea transportării unei victime la spital, trebuie să aveţi în vedere să fie asigurată funcţia respiratorie şi cea circulatorie;
în cazul unei insuficienţe respiratorii determinate de corpi străini, se face imediat permeabilizarea căilor respiratorii;
căile respiratorii pot fi deblocate la locul accidentului, prin intervenţii specifice;
în cazul unui accident în care victima şi-a pierdut cunoştinţa, prima măsură va fi să controlaţi respiraţia şi bătăile inimii;
în situaţia în care, după resuscitarea cardio-respiratorie, accidentatul îşi recapătă pulsul, se vor înceta compresiile exterioare ale pieptului.