Noțiunea și factorii conduitei preventive

Conduita preventivă înseamnă:

• anticiparea situațiilor care pot genera accidente;
• evitarea accidentelor pe cale de a se produce;
• alegerea celei mai bune soluții pentru ieșirea cu minimum de consecințe dintr-un accident care nu a putut fi evitat.

Conduita preventivă este comportamentul rutier al conducătorilor și pietonilor care ajută la contracararea accidentelor prin anticiparea și evitarea acțiunilor incorecte ale partenerilor de drum, precum și prin adaptarea deplasării la condițiile atmosferice, de vizibilitate, de drum și de trafic.

Cunoștințe teoretice și practice

Conducătorul trebuie să cunoască:

• regulile de circulație;
• normele de conduită preventivă;
• conducerea autovehiculului în siguranță.

Recomandări:

• șoferii care conduc doar la sfârșit de săptămână trebuie să fie prudenți și să planifice judicios călătoriile;
• după o întrerupere mai lungă în conducere, reluarea este recomandată după ore de conducere într-o școală autorizată;
• dacă șoferul constată că nu are aptitudinile minime, are teamă sau emoții puternice, conduita preventivă recomandă renunțarea la conducere.

Vigilență și atenție

Vigilența este capacitatea conducătorului de a-și concentra permanent atenția la ce se întâmplă în jurul său.

Atenția trebuie să aibă:

• stabilitate;
• volum;
• mobilitate;
• concentrare;
• distribuție.

Atenția poate fi diminuată de:

• oboseală;
• alcool;
• medicamente;
• stare fizică și psihică necorespunzătoare;
• condiții grele de conducere, precum căldură, frig, zgomot permanent, miros de combustibil sau gaze.

Acțiuni care pot distrage atenția:

• fumatul sau mâncatul în timpul conducerii;
• discuțiile;
• aplecarea pentru ridicarea unor obiecte;
• întoarcerea capului către pasageri;
• manipularea unor aparate.