Articolul 117 - Imobilizarea unui vehicul consta în scoaterea acestuia în afara partii

(1) Imobilizarea unui vehicul consta în scoaterea acestuia în afara partii carosabile, pe acostament sau cât mai aproape de marginea drumului, si punerea lui în imposibilitate de miscare prin folosirea unor dispozitive tehnice sau a altor mijloace de blocare si se dispune de catre politistul rutier în cazul savârsirii de catre conducatorul acestuia a uneia dintre urmatoarele fapte:

a) conducerea unui vehicul neînmatriculat sau neînregistrat ori cu numar de înmatriculare sau de înregistrare fals ori fara a avea montate placutele cu numarul de înmatriculare sau de înregistrare;

b) conducerea unui vehicul care deterioreaza drumul public sau afecteaza mediul ori care prezinta deficiente periculoase la sistemul de frânare sau la mecanismul de directie;

c) conducerea unui vehicul cu încalcarea regulilor referitoare la transportul marfurilor periculoase ori cu gabarite si/sau mase depasite;

d) conducerea unui vehicul despre care exista date sau indicii ca face obiectul unei fapte de natura penala;

e) se afla sub influenta bauturilor alcoolice sau a substantelor psihoactive, iar conducerea vehiculului nu poate fi asigurata pe loc de o alta persoana;

f) refuza sau nu poate sa se supuna testarii în vederea stabilirii prezentei în organism a alcoolului sau a substantelor psihoactive, iar conducerea vehiculului nu poate fi asigurata pe loc de o alta persoana;

g) nu respecta timpii de conducere si de odihna prevazuti de lege.

(2) Imobilizarea unui vehicul se dispune si în cazul în care conducatorul acestuia ori unul dintre pasageri savârseste o fapta de natura penala sau este dat în urmarire potrivit legii.

(3) Pentru oprirea fortata sau imobilizarea în cazurile prevazute la alin. (1) si (2), politia rutiera poate utiliza dispozitive tehnice sau mijloace de blocare proprii. În situatia în care nu poate utiliza mijloace sau dispozitive proprii, masura imobilizarii dispusa de politia rutiera se duce la îndeplinire de administratia publica locala sau administratorul drumului public.

(4) Revocarea imobilizarii vehiculului se dispune:

a) de catre organul judiciar competent, în cazurile prevazute la alin. (1) lit. a) si d) si alin. (2);

b) dupa înlaturarea starii de pericol, în cazul prevazut la alin. (1) lit. c);

c) dupa trecerea a 24 de ore, în cazurile prevazute la alin. (1) lit. e) sau f);

d) dupa respectarea timpilor de odihna, în cazul prevazut la alin. (1) lit. g).

(5) Persoana care va asigura conducerea vehiculului în situatia prevazuta la alin. (1) lit. e) sau f) este supusa în prealabil testarii în vederea stabilirii prezentei în organism a alcoolului sau a unor substante psihoactive.

(6) Refuzul persoanei prevăzute la alin. (5) de a se supune testării privind consumul de alcool sau substanțe psihoactive conduce la imobilizarea vehiculului potrivit alin. (1) lit. e) sau f), după caz.

(7) Procedura de imobilizare a vehiculelor în cazurile prevăzute la alin. (1) și (2) se stabilește prin regulament.