CAPITOLUL V Reguli de circulație

(1) Participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private.

(2) Participanții la trafic sunt obligați ca, la cererea polițistului rutier, să înmâneze acestuia documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum și alte documente prevăzute de lege.

(3) În exercitarea atribuțiilor care îi revin, polițistul rutier are dreptul să verifice vehiculul, precum și identitatea conducătorului sau a pasagerilor aflați în interiorul acestuia atunci când există indicii despre săvârșirea unei fapte de natură contravențională sau penală.

(4) În exercitarea atribuțiilor de dirijare a circulației rutiere, polițiștii rutieri sunt obligați să poarte uniformă cu înscrisuri și însemne distinctive.

(4^1) Funcționarii din cadrul Autorității Vamale Române, respectiv al Agenției Naționale de Administrare Fiscală, care, în scopul exercitării atribuțiilor de control specifice, efectuează semnale de oprire pentru conducătorii autovehiculelor, sunt obligați să poarte uniformă cu înscrisuri și însemne distinctive și mijloace de protecție fluorescent-reflectorizante pe fond de culoare verde, respectiv roșie, stabilite prin hotărâre a Guvernului.

(5) Polițiștii de frontieră, îndrumătorii de circulație ai Ministerului Apărării, agenții căilor ferate, personalul autorizat din zona lucrărilor pe drumurile publice, precum și membrii patrulelor școlare de circulație sunt obligați ca, pe timpul exercitării atribuțiilor, să poarte echipament de protecție-avertizare fluorescent-reflectorizant.

(6) Conducătorii autovehiculelor și tractoarelor agricole sau forestiere cu masa maximă autorizată mai mare de 3,5 tone sunt obligați să poarte echipament de protecție-avertizare fluorescent-reflectorizant atunci când execută intervenții la vehiculul care se află pe partea carosabilă a drumului public.

(7) Nevăzătorii sunt obligați să poarte în deplasarea pe drumurile publice baston de culoare albă.

(1) Conducătorii de autovehicule și tractoare agricole sau forestiere și persoanele care ocupă locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță omologate trebuie să le poarte în timpul circulației pe drumurile publice, cu excepția cazurilor prevăzute în regulament.

(1^1) Conducătorii de autovehicule având locuri prevăzute prin construcție cu centuri de siguranță trebuie să informeze pasagerii cu privire la obligația legală de a le purta în timpul circulației pe drumurile publice.

(1^2) Conducătorii de autovehicule având locuri prevăzute prin construcție cu centuri de siguranță au obligația să se asigure că, pe timpul conducerii vehiculului, minorii poartă centurile de siguranță sau sunt transportați numai în dispozitive de fixare în scaune pentru copii omologate, în condițiile prevăzute de regulament.

(1^3) Conducătorilor de autovehicule le este interzis să transporte copii în vârstă de până la 3 ani în autovehicule care nu sunt echipate cu sisteme de siguranță, cu excepția celor destinate transportului public de persoane, precum și a taxiurilor dacă în acestea din urmă ocupă orice alt loc decât cel de pe scaunul din față, în condițiile prevăzute în regulament. Copiii cu vârsta de peste 3 ani, având o înălțime de până la 150 cm, pot fi transportați în autovehicule care nu sunt echipate cu sisteme de siguranță doar dacă ocupă, pe timpul transportului, orice alt loc decât cel de pe scaunul din față.

(2) Pe timpul deplasării pe drumurile publice, conducătorii motocicletelor, mopedelor și persoanele transportate pe acestea au obligația să poarte cască de protecție omologată.

(3) Conducătorilor de vehicule le este interzisă folosirea telefoanelor mobile atunci când aceștia se află în timpul deplasării pe drumurile publice, cu excepția celor prevăzute cu dispozitive tip «mâini libere».

(1) Conducătorii de vehicule sunt obligați să oprească imediat, pe acostament sau, în lipsa acestuia, cât mai aproape de marginea drumului sau bordura trotuarului, în sensul de deplasare, la apropierea și la trecerea autovehiculelor cu regim de circulație prioritară care au în funcțiune mijloacele speciale de avertizare luminoasă de culoare roșie și sonore.

(2) Conducătorii de vehicule sunt obligați să reducă viteza, să circule cât mai aproape de marginea drumului în sensul de deplasare și să acorde prioritate la trecerea autovehiculelor cu regim de circulație prioritară care au în funcțiune mijloacele speciale de avertizare luminoasă de culoare albastră și sonore.

(3) În situațiile prevăzute la alin. (1) și (2), pietonilor le sunt interzise traversarea și circulația pe carosabil până la trecerea vehiculelor respective.

(1) Conducatorii vehiculelor, cu exceptia celor trase sau împinse cu mâna, instructorii auto atestati sa efectueze instruirea practica a persoanelor pentru obtinerea permisului de conducere, precum si examinatorul autoritatii competente în timpul desfasurarii probelor practice ale examenului pentru obtinerea permisului de conducere, dupa caz, sunt obligati sa se supuna testarii în vederea stabilirii consumului de substante psihoactive ori a concentratiei de alcool în aerul expirat, la solicitarea politistului rutier.

(2) Politistul rutier este obligat sa solicite persoanelor prevazute la alin. (1) efectuarea testarii în vederea stabilirii consumului de substante psihoactive ori a concentratiei de alcool în aerul expirat, dupa caz, atunci când:

a) observa în vehicul recipiente ce pot contine bauturi alcoolice si care prezinta urme de consum sau substante susceptibile de a avea efecte psihoactive;

b) acestea au savârsit în mod repetat în ultimii 3 ani contraventia prevazuta la art. 102 alin. (3) lit. a) ori au fost condamnate definitiv pentru cel putin una dintre infractiunile prevazute la art. 336, 336^1, 337 sau 338 din Legea nr. 286/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, infractiunile prevazute de Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, ori infractiunile prevazute de Legea nr. 194/2011 privind combaterea operatiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevazute de acte normative în vigoare, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

(3) Persoana care conduce pe drumurile publice un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea detinerii unui permis de conducere si refuza sau nu poate sa se supuna testarii în vederea stabilirii consumului de substante psihoactive ori a concentratiei de alcool în aerul expirat, la solicitarea politistului rutier, ori este testata de politistul rutier cu un mijloc tehnic si depistata ca având o concentratie de peste 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat sau care indica prezenta în organism a unor substante psihoactive este obligata sa se supuna recoltarii mostrelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei ori a consumului de substante psihoactive, dupa caz.

(4) Persoana prevazuta la alin. (3) este obligata sa se supuna recoltarii mostrelor biologice si în situatia în care a fost implicata într-un accident de circulatie din care a rezultat decesul sau ranirea uneia sau mai multor persoane, iar rezultatul testarii a indicat o concentratie pozitiva de pâna la 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat.

(5) În situatia prevazuta la alin. (3), când persoana refuza sau nu poate sa se supuna testarii în vederea stabilirii consumului de substante psihoactive ori a concentratiei de alcool în aerul expirat, politistul rutier dispune retragerea permisului de conducere pâna la data primirii rezultatului analizei mostrelor biologice, eliberând o dovada înlocuitoare a acestuia fara drept de circulatie.

(1) La solicitarea poliției rutiere sau a poliției locale, proprietarul sau deținătorul mandatat al unui vehicul este obligat să comunice acesteia, în termenul indicat în cuprinsul solicitării, datele de identificare ale persoanei căreia i-a încredințat vehiculul pentru a-l conduce pe drumurile publice. Poliția locală poate solicita aceste date de identificare numai în legătură cu exercitarea competențelor în domeniul circulației pe drumurile publice.

(2) Obligația de a comunica datele de identificare, prevăzută la alin. (1), se consideră îndeplinită dacă proprietarul sau deținătorul mandatat al unui vehicul comunică numele, prenumele, codul numeric personal, domiciliul sau reședința, numărul și seria actului de identitate ale persoanei căreia i-a încredințat vehiculul pentru a-l conduce pe drumurile publice ori, în cazul cetățenilor străini, al persoanelor fără cetățenie sau al cetățenilor români cu domiciliul în străinătate, și seria și numărul pașaportului ori ale altui document de trecere a frontierei de stat, data eliberării acestuia și statul emitent.

(3) Comunicarea solicitării prevăzute la alin. (1) și a datelor prevăzute la alin. (2) se poate realiza și prin platforme informatice destinate furnizării de servicii electronice, atunci când proprietarul sau deținătorul mandatat al unui vehicul a optat pentru această modalitate de comunicare.

(4) Solicitarea prevăzută la alin. (1) se consideră comunicată în termen de 5 zile de la data punerii la dispoziția proprietarului sau deținătorului mandatat al unui vehicul prin mijlocul electronic de transmitere la distanță.

(5) Solicitarea prevăzută la alin. (1) întocmită ca înscris în formă electronică, în cazul în care nu poate fi comunicată în modalitatea prevăzută la alin. (3), se consideră comunicată la data comunicării copiei acesteia, imprimată pe suport hârtie. Documentul astfel rezultat nu trebuie să poarte semnătura olografă a polițistului rutier.

Regulile de circulație pe drumurile publice aplicabile autovehiculelor și tractoarelor agricole sau forestiere destinate transporturilor de mărfuri, celor cu mase sau cu dimensiuni de gabarit depășite ori care transportă mărfuri sau produse periculoase se stabilesc prin regulament, în conformitate cu reglementările în vigoare.

1. Poziții în timpul mersului și circulația pe benzi

(1) Vehiculele și animalele, atunci când circulă pe drumurile publice pe care le este permis accesul, trebuie conduse pe partea din dreapta a drumului public, în sensul de circulație, cât mai aproape de marginea părții carosabile, cu respectarea semnificației semnalizării rutiere și a regulilor de circulație.

(2) Numerotarea benzilor de circulație pe fiecare sens se efectuează în ordine crescătoare de la marginea din partea dreaptă a drumului către axa acestuia. În cazul autostrăzilor, banda de urgență nu intră în numerotarea benzilor de circulație.

(3) Dacă un drum este prevăzut cu o pistă pentru biciclete, bicicletele și trotinetele electrice vor fi conduse numai pe pista respectivă. În lipsa acestei piste, circulația trotinetelor electrice este permisă numai pe sectoarele de drum unde viteza maximă admisă pentru circulația vehiculelor este de 50 km/h.

Când circulația se desfășoară pe două sau mai multe benzi pe sens, acestea se folosesc de către conducătorii de vehicule în funcție de intensitatea traficului și viteza de deplasare, având obligația să revină pe prima bandă ori de câte ori acest lucru este posibil, dacă aceasta nu este destinată vehiculelor lente sau transportului public de persoane.

(1) Dacă un drum este prevăzut cu o bandă destinată vehiculelor lente sau transportului public de persoane, semnalizată ca atare, acestea vor circula numai pe banda respectivă.

(2) Conducătorul de vehicul care circulă pe banda situată lângă marginea părții carosabile trebuie să acorde prioritate de trecere vehiculelor care efectuează transport public de persoane numai atunci când conducătorii acestora semnalizează intenția de a reintra în trafic din stațiile prevăzute cu alveole și s-au asigurat că prin manevra lor nu pun în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.

2. Mijloacele de avertizare folosite de conducătorii de vehicule

(1) În circulația pe drumurile publice conducătorii de vehicule pot folosi, în condițiile prevăzute de regulament, mijloacele de avertizare sonoră și luminoasă aflate în dotare și omologate.

(2) În circulația pe toate categoriile de drumuri publice conducătorii de autovehicule și tractoare agricole sau forestiere sunt obligați să folosească și în timpul zilei luminile de întâlnire sau luminile pentru circulația diurnă.

(3) Conducătorii motocicletelor și mopedelor sunt obligați să folosească luminile de întâlnire pe toată durata deplasării acestora pe drumurile publice.

(4) În circulația pe drumurile publice se interzice deținerea la vedere, montarea și folosirea mijloacelor speciale de avertizare sonoră și luminoasă pe și în alte autovehicule decât cele prevăzute la art. 32 alin. (2), precum și deținerea, montarea sau folosirea pe autovehicule a sistemelor care perturbă buna funcționare a dispozitivelor de supraveghere a traficului.

(5) Conducătorii de autovehicule pot fi avertizați de poliția rutieră în legătură cu prezența în trafic a dispozitivelor de măsurare a vitezei, prin mass-media sau panouri de avertizare. Conducătorii de autovehicule pot folosi mijloace proprii de detectare a dispozitivelor de măsurare a vitezei.

3. Depășirea

(1) Depășirea este manevra prin care un vehicul trece înaintea altui vehicul ori pe lângă un obstacol, aflat pe același sens de circulație, prin schimbarea direcției de mers și ieșirea de pe banda de circulație sau din șirul de vehicule în care s-a aflat inițial.

(2) Conducătorul vehiculului care se angajează în depășire trebuie să se asigure că vehiculul care circulă în fața sau în spatele lui nu a inițiat o asemenea manevră.

(3) Atunci când prin manevra de depășire se trece peste axa care separă sensurile de circulație, conducătorii de vehicule trebuie să se asigure că din sens opus nu se apropie un vehicul și că dispun de spațiu suficient pentru a reintra pe banda inițială, unde au obligația să revină după efectuarea manevrei de depășire.

(4) Nu constituie depășire, în sensul alin. (1), situația în care un vehicul circulă mai repede pe una dintre benzi decât vehiculele care circulă pe altă bandă în același sens de circulație.

(5) Depășirea se efectuează numai pe partea stângă a vehiculului depășit. Tramvaiul sau vehiculul al cărui conducător a semnalizat intenția și s-a încadrat corespunzător părăsirii sensului de mers spre stânga se depășește prin partea dreaptă.

(6) Tramvaiul aflat în mers poate fi depășit și pe partea stângă atunci când drumul este cu sens unic sau când între șina din dreapta și marginea trotuarului nu există spațiu suficient.

Obligațiile conducătorilor vehiculelor care efectuează depășirea și ale conducătorilor vehiculelor care sunt depășite, precum și cazurile în care depășirea este interzisă se stabilesc prin regulament.

4. Trecerea pe lângă vehiculele care circulă din sens opus

Conducătorii vehiculelor care circulă din sensuri opuse trebuie să păstreze între vehicule o distanță laterală suficientă și să circule cât mai aproape de marginea din dreapta a benzii de circulație respective.

5. Viteza și distanța dintre vehicule

Conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.

(1) Limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.

(2) Pe anumite sectoare de drum din interiorul localităților, administratorul drumului poate stabili, pentru autovehiculele din categoriile A și B, și limite de viteză superioare, dar nu mai mult de 80 km/h. Limitele de viteză mai mari de 50 km/h se stabilesc numai cu avizul poliției rutiere.

(3) Pe anumite sectoare de drum, ținând seama de împrejurări și de intensitatea circulației, administratorul drumului, cu avizul poliției rutiere, poate stabili și limite de viteză inferioare, dar nu mai puțin de 10 km/h pentru tramvaie și de 30 km/h pentru toate autovehiculele.

(4) Limitele maxime de viteză în afara localităților sunt:

a) pe autostrăzi - 130 km/h;

b) pe drumurile expres - 120 km/h;

c) pe drumurile naționale europene (E) - 100 km/h;

d) pe celelalte categorii de drumuri - 90 km/h.

(1) Vitezele maxime admise în afara localităților pentru categoriile de autovehicule prevăzute în anexa nr. 1 sunt următoarele:

a) 130 km/h pe autostrăzi, 120 km/h pe drumurile expres, 100 km/h pe drumurile naționale europene (E) și 90 km/h pe celelalte categorii de drumuri, pentru autovehiculele din categoriile A și B;

b) 110 km/h pe autostrăzi, 100 km/h pe drumurile expres, 90 km/h pe drumurile naționale europene (E) și 80 km/h pe celelalte categorii de drumuri, pentru autovehiculele din categoriile C, D și categoria D1;

c) 90 km/h pe autostrăzi, 85 km/h pe drumuri expres, 80 km/h pe drumurile naționale europene (E) și 70 km/h pentru celelalte categorii de drumuri, pentru autovehiculele din categoriile A1, B1 și C1;

d) 45 km/h, pentru tractoarele agricole sau forestiere și mopede.

(2) Viteza maximă admisă în afara localităților pentru autovehiculele care tractează remorci sau semiremorci este cu 10 km/h mai mică decât viteza maximă admisă pentru categoria din care face parte autovehiculul trăgător.

(3) Viteza maximă admisă pentru autovehicule cu mase și/sau gabarite depășite ori care transportă produse periculoase este de 40 km/h în localități, iar în afara localităților de 70 km/h.

(4) Viteza maximă admisă în afara localităților pentru autovehiculele ai căror conducători au mai puțin de un an practică de conducere sau pentru persoanele care efectuează pregătirea practică în vederea obținerii permisului de conducere este cu 20 km/h mai mică decât viteza maximă admisă pentru categoria din care fac parte autovehiculele conduse.

Conducătorul unui vehicul care circulă în spatele altuia are obligația de a păstra o distanță suficientă față de acesta, pentru evitarea coliziunii.

(1) Este interzisă desfășurarea de concursuri, antrenamente ori întreceri pe drumurile publice, cu excepția celor autorizate de administratorul drumului respectiv și avizate de poliția rutieră.

(2) Organizatorii concursurilor, antrenamentelor ori întrecerilor autorizate sunt obligați să ia toate măsurile necesare pentru desfășurarea în siguranță a acestora, precum și pentru protecția celorlalți participanți la trafic.

(3) În caz de producere a unui eveniment rutier, ca urmare a neîndeplinirii atribuțiilor prevăzute la alin. (2), organizatorii acestora răspund administrativ, contravențional, civil sau penal, după caz.

Autoritățile publice locale, cu autorizația administratorului drumului public și cu avizul poliției rutiere sau la solicitarea acesteia, sunt obligate să ia măsuri pentru realizarea de amenajări rutiere destinate circulației pietonilor, bicicliștilor, vehiculelor cu tracțiune animală și calmării traficului, semnalizate corespunzător, în apropierea unităților de învățământ, piețelor, târgurilor, spitalelor, precum și în zonele cu risc sporit de accidente.

6. Reguli referitoare la manevre

(1) Conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcției de mers, de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o altă bandă de circulație sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.

(2) Semnalizarea schimbării direcției de mers trebuie să fie menținută pe întreaga durată a manevrei.

(1) Se interzice conducătorilor de vehicule să adopte un comportament agresiv în conducerea acestora pe drumurile publice.

(2) Prin comportament agresiv se înțelege efectuarea, pe drumul public, de către conducătorul de vehicul, a uneia dintre următoarele manevre:

a) deplasarea succesivă de pe o bandă de circulație pe alta sau de pe un rând pe altul, alternând din stânga în dreapta, în scopul depășirii unui șir de vehicule care circulă în același sens;

b) întoarcerea vehiculului prin folosirea frânei de ajutor;

c) pornirea vehiculului de pe loc prin patinarea excesivă, în gol, a roților motoare;

d) circulația cu vehiculul la o distanță foarte redusă față de un alt vehicul, înaintea sau în spatele acestuia, cât și în lateral, ori reducerea bruscă a vitezei de deplasare fără motiv întemeiat, de natură a intimida conducătorul acestuia;

e) folosirea repetată a semnalelor sonore și/sau luminoase de natură a obliga nejustificat conducătorul de vehicul care circulă în fața sa să elibereze banda de circulație;

f) conducerea mopedului sau motocicletei având în contact cu partea carosabilă numai una dintre roți;

g) mersul cu spatele cu vehiculul în scopul intimidării celorlalți participanți la trafic care circulă în spatele acestuia;

h) realizarea intenționată a unui derapaj controlat al vehiculului în vederea întoarcerii sau rotirii acestuia;

i) conducerea intenționată a unui vehicul prin accelerarea repetată a motorului, de natură a stânjeni persoanele aflate în zona drumului public.

7. Intersecții și obligația de a ceda trecerea

Intersecțiile sunt:

a) cu circulație nedirijată;

b) cu circulație dirijată. În această categorie sunt incluse și intersecțiile în care circulația se desfășoară în sens giratoriu.

La apropierea de o intersecție conducătorul de vehicul trebuie să circule cu o viteză care să îi permită oprirea, pentru a acorda prioritate de trecere participanților la trafic care au acest drept.

(1) La intersecțiile cu circulație nedirijată, conducătorul de vehicul este obligat să cedeze trecerea vehiculelor care vin din partea dreaptă, în condițiile stabilite prin regulament.

(2) La intersecțiile cu circulație dirijată, conducătorul de vehicul este obligat să respecte semnificația indicatoarelor, culoarea semaforului sau indicațiile ori semnalele polițistului rutier.

(3) Pătrunderea unui vehicul într-o intersecție este interzisă dacă prin aceasta se produce blocarea intersecției.

(4) În intersecțiile cu sens giratoriu, semnalizate ca atare, vehiculele care circulă în interiorul acestora au prioritate față de cele care urmează să pătrundă în intersecție.

În cazul vehiculelor care pătrund într-o intersecție dintre un drum închis circulației publice și un drum public, au prioritate acele vehicule care circulă pe drumul public.

(1) În intersecțiile cu circulație nedirijată, conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere vehiculelor care circulă pe șine. Acestea pierd prioritatea de trecere când efectuează virajul spre stânga sau când semnalizarea rutieră din acea zonă stabilește o altă regulă de circulație.

(2) În intersecții, conducătorii vehiculelor care virează spre stânga sunt obligați să acorde prioritate de trecere vehiculelor cu care se intersectează și care circulă din partea dreaptă.

(3) În intersecțiile cu circulație dirijată prin indicatoare de prioritate, regula priorității de dreapta se respectă numai în cazul în care două vehicule urmează să se întâlnească, fiecare intrând în intersecție de pe un drum semnalizat cu un indicator având aceeași semnificație de prioritate sau de pierdere a priorității.

(4) Când un semafor cu trei culori are o lumină verde intermitentă suplimentară, montată la același nivel cu lumina verde normală a semaforului, sub forma unei săgeți verzi pe fond negru, cu vârful spre dreapta, aprinderea acesteia semnifică permisiunea pentru vehicule de a-și continua drumul în direcția indicată de săgeată, indiferent de culoarea semaforului electric, cu condiția acordării priorității de trecere vehiculelor și pietonilor care au drept de circulație.

8. Trecerea la nivel cu calea ferată

(1) Participanții la trafic trebuie să dea dovadă de prudență sporită la apropierea și traversarea liniilor de cale ferată curentă sau industrială, după caz.

(2) La trecerea la nivel cu o cale ferată curentă, prevăzută cu bariere sau semibariere, conducătorii de vehicule sunt obligați să oprească în dreptul indicatorului ce obligă la oprire, dacă acestea sunt în curs de coborâre ori în poziție orizontală și/sau semnalele sonore și luminoase care anunță apropierea trenului sunt în funcțiune.

(3) La trecerea la nivel cu o cale ferată industrială, semnalizată corespunzător, conducătorii de vehicule sunt obligați să se conformeze semnificației semnalelor agentului de cale ferată.

9. Autovehicule cu regim de circulație prioritară

(1) Au regim de circulație prioritară numai autovehiculele prevăzute la art. 32 alin. (2) lit. a) și b), atunci când se deplasează în acțiuni de intervenție sau în misiuni care au caracter de urgență. Pentru a avea prioritate de trecere, aceste autovehicule trebuie să aibă în funcțiune semnalele luminoase și sonore.

(2) Conducătorii autovehiculelor aparținând instituțiilor prevăzute la art. 32 alin. (2) lit. a) și b) pot încălca regimul legal de viteză sau alte reguli de circulație, cu excepția celor care reglementează trecerea la nivel cu calea ferată, atunci când se deplasează în acțiuni de intervenție sau în misiuni care au caracter de urgență.

(3) Când pe drumul public circulația este dirijată de un polițist rutier, conducătorii autovehiculelor prevăzute la alin. (1) trebuie să respecte semnalele, indicațiile și dispozițiile acestuia.

(4) În situația încălcării regimului legal de viteză sau a altor reguli de circulație, în condițiile alin. (2), confirmarea deplasării conducătorului autovehiculului în acțiunea de intervenție sau în misiunea care a avut caracter de urgență se face în scris de către instituțiile prevăzute la art. 32 alin. (2) lit. a) și b), în termen de cel mult 30 de zile, la solicitarea poliției rutiere.

(1) La intrarea în intersecțiile unde lumina roșie a semaforului este în funcțiune ori indicatoarele obligă la acordarea priorității de trecere, conducătorii autovehiculelor prevăzute la art. 61 alin. (1) trebuie să reducă viteza și să circule cu atenție sporită pentru evitarea producerii unor accidente de circulație, în caz contrar urmând să răspundă potrivit legii.

(2) Când două autovehicule cu regim de circulație prioritară, care se deplasează în misiune având semnalele luminoase și sonore în funcțiune, se apropie de o intersecție, venind din direcții diferite, vehiculul care circulă din partea dreaptă are prioritate.

10. Oprirea, staționarea și parcarea

(1) Se consideră oprire imobilizarea voluntară a unui vehicul pe drumul public, pe o durată de cel mult 5 minute. Peste această durată, imobilizarea se consideră staționare.

(2) Nu se consideră oprire:

a) imobilizarea vehiculului atât timp cât este necesară pentru îmbarcarea sau debarcarea unor persoane, dacă prin această manevră nu a fost perturbată circulația pe drumul public respectiv;

b) imobilizarea autovehiculului având o masă totală maximă autorizată de până la 3,5 tone, atât timp cât este necesar pentru operațiunea de distribuire a mărfurilor alimentare la unitățile comerciale.

(3) Pentru autovehiculele care transportă mărfuri, altele decât cele prevăzute la alin. (2) lit. b), administratorul drumului public împreună cu autoritățile administrației publice locale, cu avizul poliției rutiere, vor stabili programe sau intervale orare pe timpul nopții, în care oprirea sau staționarea este permisă pentru distribuirea mărfurilor.

(4) Se consideră parcare staționarea vehiculelor în spații special amenajate sau stabilite și semnalizate corespunzător.

(5) Vehiculul oprit sau staționat pe partea carosabilă trebuie așezat lângă și în paralel cu marginea acesteia, pe un singur rând, dacă printr-un alt mijloc de semnalizare nu se dispune altfel. Motocicletele fără ataș, mopedele și bicicletele pot fi oprite sau staționate și câte două, una lângă alta.

(1) Poliția rutieră poate dispune ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar. Ridicarea și depozitarea vehiculelor în locuri special amenajate se realizează de către administrațiile publice locale sau de către administratorul drumului public, după caz.

(2) Contravaloarea cheltuielilor pentru ridicarea, transportul și depozitarea vehiculului staționat neregulamentar se suportă de către deținătorul acestuia.

(3) Ridicarea vehiculelor dispusă de poliția rutieră în condițiile prevăzute la alin. (1) se realizează potrivit procedurii stabilite prin regulament.

(1) Politia rutiera poate dispune relocarea vehiculelor stationate regulamentar atunci când aceasta masura este necesara pentru a permite:

a) executarea unor lucrari sau prestarea unor servicii publice de interes national sau local;

b) interventia serviciilor de urgenta în vederea prevenirii sau limitarii efectelor unor accidente, calamitati sau dezastre;

c) instituirea unor masuri de ordine si siguranta publica.

(2) Prin relocare se întelege mutarea vehiculelor stationate regulamentar pe drumul public pentru a permite realizarea activitatilor prevazute la alin. (1).

(3) Politia rutiera poate dispune relocarea vehiculelor din oficiu ori la solicitarea administratiei publice locale, administratorului drumului public sau a institutiilor care realizeaza interventia ori care instituie masurile prevazute la alin. (1) lit. b) si c). Atunci când cazurile prevazute la alin. (1) lit. a) si c) privesc activitati planificate, relocarea se poate dispune numai daca, în prealabil, au fost realizate masuri de informare publica cu privire la necesitatea eliberarii spatiului cu destinatia de parcare, adecvate situatiei de fapt.

(4) Relocarea vehiculelor se realizeaza, dupa caz, de catre administratia publica locala sau de catre administratorul drumului public.

(5) Relocarea vehiculelor se face în imediata apropiere a locului stationarii acestora ori în cel mai apropiat spatiu cu destinatia de parcare, dupa caz.

(6) Administratia publica locala sau, dupa caz, administratorul drumului public adopta masuri de informare a proprietarului sau detinatorului vehiculului cu privire la locul unde acesta a fost relocat.

(7) Relocarea vehiculelor dispusa de politia rutiera în cazurile prevazute la alin. (1) se realizeaza potrivit procedurii stabilite prin regulament.

(8) Relocarea vehiculelor potrivit prezentului articol poate fi dispusa si de catre politia locala.

(9) Contravaloarea cheltuielilor pentru relocarea vehiculului se suporta de catre administratia publica locala ori, dupa caz, de catre administratorul drumului public sau de catre executantul lucrarii ori prestatorul serviciului, dupa caz.

Cazurile și condițiile în care oprirea, staționarea sau parcarea pe drumul public este permisă se stabilesc prin regulament, în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe de urgență.

11. Circulația vehiculelor destinate transportului de mărfuri sau transportului public de persoane

(1) Atestatul profesional este obligatoriu pentru conducătorul autovehiculului care efectuează transport de mărfuri periculoase, transport public de persoane, transport în cont propriu de persoane cu microbuze și autobuze, precum și pentru autovehiculele de transport marfă cu masa maximă autorizată mai mare de 3,5 tone, care circulă în trafic intern și internațional.

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică conducătorilor de autovehicule aparținând Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Apărării Naționale, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Protecție și Pază și Administrației Naționale a Penitenciarelor.

(3) Condițiile de obținere a certificatului de atestare profesională se aprobă prin ordin al ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

(4) Certificatul de atestare profesională care conferă titularului dreptul de a efectua activitatea pentru care a fost eliberat este valabil numai însoțit de permisul de conducere corespunzător categoriei din care face parte vehiculul condus.

Se interzice transportul pe drumurile publice al mărfurilor și produselor periculoase în vehicule care nu au dotările și echipamentele necesare sau care nu îndeplinesc condițiile tehnice și de agreere prevăzute în Acordul european referitor la transportul rutier internațional al mărfurilor periculoase (A.D.R.), încheiat la Geneva la 30 septembrie 1957, la care România a aderat prin Legea nr. 31/1994, ori pentru care conducătorul vehiculului nu deține certificat A.D.R. corespunzător.

(1) Autovehiculul care transportă mărfuri sau produse periculoase poate circula pe drumurile publice numai în condițiile prevăzute de reglementările în vigoare.

(2) Vehiculele care, prin construcție sau datorită încărcăturii transportate, depășesc masa și/sau gabaritul prevăzute de normele legale pot circula pe drumul public numai pe traseele stabilite de administratorul drumului public sau, după caz, de autoritățile administrației publice locale, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

Autovehiculele care efectuează transport rutier agabaritic, cele de însoțire a acestora, precum și cele care transportă mărfuri și/sau deșeuri periculoase trebuie să aibă montate sau să fie dotate cu echipamentele specifice prevăzute de reglementările în vigoare, precum și semnalele speciale de avertizare cu lumină galbenă, prevăzute la art. 32 alin. (1) lit. c), iar conducătorii acestora trebuie să le mențină în funcțiune pe toată perioada deplasării pe drumul public.

(1) Pentru a conduce un moped pe drumurile publice, conducătorul acestuia trebuie să aibă vârsta de cel puțin 16 ani.

(2) Pentru a conduce o bicicletă sau o trotinetă electrică pe drumurile publice, conducătorul acesteia trebuie să aibă vârsta de cel puțin 14 ani.

(3) Bicicletele, mopedele și trotinetele electrice care circulă pe drumurile publice trebuie să fie echipate cu mijloace de iluminare și dispozitive reflectorizant-fluorescente. Este interzisă circulația acestora pe timp de noapte fără aceste mijloace și dispozitive în stare de funcționare.

(4) Casca de protecție este obligatorie pentru conducătorii de biciclete și trotinete electrice a căror vârstă este sub 16 ani, atunci când se deplasează pe partea carosabilă.

(5) Se interzice transportul pasagerilor pe trotinete electrice.

(1) Sunt interzise accesul și deplasarea vehiculelor cu tracțiune animală, a mașinilor și utilajelor autopropulsate utilizate în lucrări de construcții, agricole și forestiere, a animalelor de povară, de tracțiune sau de călărie, precum și a animalelor izolate sau în turmă pe drumurile naționale, în municipii și pe drumurile la începutul cărora există indicatoare de interzicere a accesului.

(2) Autoritățile administrației publice locale au obligația să amenajeze, cu acordul administratorului drumului public și avizul poliției rutiere, drumuri laterale, căi de acces către aceste drumuri, precum și locuri de traversare a drumurilor publice destinate circulației animalelor și vehiculelor prevăzute la alin. (1), semnalizate corespunzător.

(3) Pentru a circula pe drumurile publice pe care accesul le este permis, animalele, vehiculele trase sau împinse cu mâna, animalele de povară, de tracțiune și de călărie vor avea câte un conducător, iar vehiculele cu tracțiune animală vor fi echipate și cu mijloace de iluminare și dispozitive reflectorizant-fluorescente, în conformitate cu prevederile regulamentului.

(1) Pietonii sunt obligați să se deplaseze numai pe trotuar, iar în lipsa acestuia, pe acostamentul din partea stângă a drumului, în direcția lor de mers. Când și acostamentul lipsește, pietonii sunt obligați să circule cât mai aproape de marginea din partea stângă a părții carosabile, în direcția lor de mers.

(2) Pietonii au prioritate de trecere față de conducătorii de vehicule numai atunci când sunt angajați în traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate și semnalizate corespunzător, ori la culoarea verde a semaforului destinat pietonilor.

(3) Traversarea drumului public de către pietoni se face perpendicular pe axa acestuia, numai prin locurile special amenajate și semnalizate corespunzător, iar în lipsa acestora, în localități, pe la colțul străzii, numai după ce s-au asigurat că o pot face fără pericol pentru ei și pentru ceilalți participanți la trafic.

(4) Pietonii surprinși și accidentați ca urmare a traversării prin locuri nepermise, la culoarea roșie a semaforului destinat acestora, sau a nerespectării altor obligații stabilite de normele rutiere poartă întreaga răspundere a accidentării lor, în condițiile în care conducătorul vehiculului respectiv a respectat prevederile legale privind circulația prin acel sector.

(5) Sunt asimilate pietonilor persoanele care conduc un scaun rulant de construcție specială, cele care conduc vehicule destinate exclusiv tragerii sau împingerii cu mâna, cele care se deplasează pe patine sau dispozitive cu role fără mijloace de autopropulsie, precum și cele care conduc vehicule a căror viteză maximă prin construcție nu depășește 6 km/h și sunt echipate cu un motor electric.

(6) Se exceptează de la respectarea regulilor stabilite pentru pietoni polițistul rutier și persoanele care se află pe platforma drumului public și sunt autorizate, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, să îndrume sau să dirijeze circulația rutieră, în condițiile stabilite prin regulament.

(7) Este interzisă ocuparea trotuarelor cu vehicule imobilizate, iar când aceasta este permisă, conform indicatoarelor sau marcajelor, lățimea minimă a trotuarului lăsat la dispoziția pietonilor trebuie să fie de cel puțin un metru.

(8) Administratorul drumului are obligația să asigure iluminarea corespunzătoare a trecerilor nesemaforizate marcate și semnalizate corespunzător, cu sisteme inteligente de iluminat tip led cu lumină asimetrică pentru crearea unui contrast puternic între trecerea de pietoni și suprafața carosabilului, de pe sectoarele de drumuri internaționale «E», drumuri naționale și drumuri de interes județean situate în intravilanul localităților.

Regulile pentru circulația pe drumurile publice a bicicletelor, a trotinetelor electrice, a vehiculelor cu tracțiune animală, a conducătorilor de coloane militare, cortegii, grupuri organizate, precum și de animale se stabilesc prin regulament.

(1) Pe autostrăzi sau pe drumurile expres este interzisă circulația pietonilor, a autovehiculelor cu gabarite sau mase depășite, fără autorizație specială de transport eliberată de administratorul drumului public, conform reglementărilor în vigoare, a vehiculelor cu tracțiune animală, a animalelor, a vehiculelor trase sau împinse cu mâna, a bicicletelor, trotinetelor electrice și mopedelor, a tractoarelor agricole sau forestiere și a mașinilor autopropulsate pentru lucrări agricole, precum și a vehiculelor care, prin construcție sau din alte cauze, nu pot depăși viteza de 50 km/h.

(2) De asemenea, pe autostrăzi sau pe drumurile expres sunt interzise învățarea conducerii unui vehicul, încercările prototipurilor de șasiuri și de autovehicule, manifestațiile, defilările, caravanele publicitare, antrenamentele și competițiile sportive de orice fel, precum și cortegiile.

(3) Se interzice circulația, oprirea sau staționarea autovehiculelor pe banda de urgență sau acostament, cu excepția cazurilor justificate, precum și a autovehiculelor cu regim de circulație prioritar.

(4) Circulația autovehiculelor destinate transportului public de persoane sau de mărfuri se efectuează, de regulă, numai pe banda marginală din partea dreaptă a autostrăzii sau a drumului expres, în sensul de mers.

Accidentul de circulație este evenimentul care întrunește cumulativ următoarele condiții:

a) s-a produs pe un drum deschis circulației publice ori și-a avut originea într-un asemenea loc;

b) a avut ca urmare decesul, rănirea uneia sau a mai multor persoane ori avarierea a cel puțin unui vehicul sau alte pagube materiale;

c) în eveniment a fost implicat cel puțin un vehicul în mișcare;

d) s-a produs ca urmare a încălcării unei reguli de circulație.

(1) Vehiculele înmatriculate sau înregistrate, cu excepția celor cu tracțiune animală, care circulă pe drumurile publice, trebuie să aibă asigurare obligatorie pentru răspundere civilă în caz de pagube produse terților prin accidente de circulație, conform legii.

(2) Poliția rutieră dispune măsura reținerii certificatului de înmatriculare sau înregistrare și retragerea plăcuțelor cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare a vehiculelor neasigurate, aflate în trafic, eliberând dovadă fără drept de circulație.

(3) Dacă deținătorul vehiculului nu face dovada asigurării acestuia, după 30 de zile de la data aplicării măsurii prevăzute la alin. (2), poliția rutieră dispune radierea din evidență a vehiculului.

(1) Conducatorul unui vehicul implicat într-un accident de circulatie în urma caruia a rezultat decesul sau ranirea unei persoane este obligat sa ia masuri de anuntare imediata a politiei, sa nu modifice sau sa stearga urmele accidentului si sa nu paraseasca locul faptei.

(2) Orice persoana care este implicata sau are cunostinta de producerea unui accident de circulatie în urma caruia a rezultat decesul sau ranirea uneia sau a mai multor persoane, precum si în situatia în care în eveniment este implicat un vehicul care transporta marfuri periculoase este obligata sa anunte de îndata politia si sa apeleze numarul national unic pentru apeluri de urgenta 112, existent în retelele de telefonie din România.

(3) Este interzis oricarei persoane sa schimbe pozitia vehiculului implicat într-un accident de circulatie în urma caruia a rezultat decesul sau ranirea uneia sau a mai multor persoane, sa modifice starea locului sau sa stearga urmele accidentului fara încuviintarea politiei care cerceteaza accidentul.

(1) Conducătorului de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai, instructorului auto atestat care se află în procesul de instruire practică a unei persoane pentru obținerea permisului de conducere, precum și examinatorului autorității competente în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere sau pentru oricare dintre categoriile ori subcategoriile acestuia, implicați într-un accident de circulație, le este interzis consumul de alcool sau de substanțe psihoactive după producerea evenimentului și până la testarea concentrației alcoolului în aerul expirat sau recoltarea probelor biologice.

(2) În situatia în care nu sunt respectate dispozitiile alin. (1), se considera ca rezultatele testului sau ale analizei probelor biologice recoltate reflecta starea conducatorului, a instructorului auto sau a examinatorului respectiv în momentul producerii accidentului în urma caruia au rezultat numai avarierea vehiculelor si/sau alte pagube materiale.

(1) Conducătorii de vehicule implicați într-un accident de circulație în urma căruia au rezultat numai avarierea vehiculelor și/sau alte pagube materiale sunt obligați:

a) să scoată imediat vehiculele în afara părții carosabile ori, dacă starea vehiculelor nu permite acest lucru, să le deplaseze cât mai aproape de bordură sau acostament, semnalizându-le prezența;

b) să se prezinte la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare.

(2) Se exceptează de la obligațiile prevăzute la alin. (1) lit. b):

a) conducătorii vehiculelor care încheie o constatare amiabilă de accident, în condițiile legii;

b) conducătorul de vehicul care deține o asigurare facultativă de avarii auto, iar accidentul de circulație a avut ca rezultat numai avarierea propriului vehicul.

(1) Proprietarul, deținătorul mandatat sau conducătorul auto al cărui autovehicul și tractor agricol sau forestier, remorcă ori tramvai a fost avariat în alte împrejurări decât într-un accident de circulație este obligat să se prezinte în 24 de ore de la constatare la unitatea de poliție pe raza căreia s-a produs evenimentul, pentru întocmirea documentelor de constatare.

(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) sunt exceptate de la obligația prezentării la unitatea de poliție dacă există o asigurare facultativă în baza căreia pot fi despăgubite pentru avarierea vehiculelor respective.

În situațiile prevăzute la art. 79 și 80, repararea vehiculelor se face pe baza documentului de constatare eliberat de unitatea de poliție ori, după caz, de societățile din domeniul asigurărilor.

Persoanele fizice sau juridice autorizate să execute lucrări de reparații la vehicule avariate au obligația să țină evidența proprie a reparațiilor executate, potrivit legii, și să comunice de îndată, la cererea poliției rutiere, datele înregistrate solicitate de aceasta.

(1) În vederea întocmirii dosarelor pentru despăgubire, la solicitarea societăților din domeniul asigurărilor, autoritatea care are în evidență vehiculele înmatriculate sau înregistrate comunică acestora datele referitoare la proprietarii sau deținătorii mandatați ai vehiculelor.

(2) La solicitarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor sau a societăților din domeniul asigurărilor, poliția rutieră comunică acestora copii ale documentelor de constatare a evenimentelor.

(2^1) În cazul accidentelor de circulație din care a rezultat decesul sau, după caz, vătămarea corporală a uneia sau mai multor persoane, polițistul învestit cu cercetarea la locul faptei este obligat:

a) să menționeze în actele de constatare existența ori inexistența modului de semnalizare rutieră și calitatea acesteia;

b) să înregistreze prin foto și video existența sau inexistența semnalizării rutiere ori vicii ale acesteia.

(2^2) În cazul accidentelor din care au rezultat numai pagube materiale, aceste obligații se îndeplinesc de polițistul învestit cu soluționarea acestora, numai dacă cel puțin una dintre persoanele implicate solicită constatarea inexistenței semnalizării ori vicii ale acesteia.

(3) La solicitarea poliției rutiere, societățile din domeniul asigurărilor comunică în termenul stabilit de aceasta copii ale documentelor referitoare la constatările amiabile de accidente înregistrate în evidența acestora sau alte date expres cerute, în condițiile legii.

(1) Autovehiculele, tractoarele agricole sau forestiere și remorcile înmatriculate în România pot trece frontiera de stat pe drumurile publice, dacă îndeplinesc condițiile cerute pentru a fi admise în circulația internațională, iar conducătorii lor posedă permis de conducere valabil în condițiile stabilite prin tratatele la care România este parte sau care este eliberat de autoritățile competente ale statelor membre ale Uniunii Europene ori Spațiului Economic European sau a cărui valabilitate este recunoscută în aceste state pe bază de reciprocitate.

(2) Autovehiculele, tractoarele agricole sau forestiere și remorcile înmatriculate în alte state pot trece frontiera de stat și pot circula pe drumurile publice din România, dacă îndeplinesc condițiile tehnice prevăzute în Convenția asupra circulației rutiere, încheiată la Viena la 8 noiembrie 1968 și ratificată de România prin Decretul nr. 318/1980, dar numai pe perioada cât sunt asigurate pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a prejudiciilor produse prin accidente de autovehicule.

(3) Pentru a conduce un autovehicul pe teritoriul României, persoanele care sunt titulare ale unui permis de conducere eliberat într-un stat care nu este membru al Convenției asupra circulației rutiere, prevăzută la alin. (2), trebuie să posede și permis de conducere internațional.

(4) Autovehiculele, tractoarele agricole sau forestiere și remorcile înmatriculate în alte state, deținute de persoane care au sediul sau domiciliul în România, pot fi conduse pe drumurile publice pe o perioadă de maximum 90 de zile de la introducerea acestora în țară, dacă sunt asigurate pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de circulație.

(5) Persoanele care și-au stabilit domiciliul ori reședința în România pot să își înmatriculeze autovehiculele sau remorcile la autoritatea competentă pe raza căreia au domiciliul ori reședința, după caz.

(6) Autovehiculele și tractoarele agricole sau forestiere înmatriculate în statele care nu sunt semnatare ale Convenției asupra circulației rutiere, prevăzută la alin. (2), sunt obligate să poarte în partea din spate semnul distinctiv al statului care a efectuat înmatricularea.

(1) Au dreptul să conducă autovehicule pe drumurile publice din România, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 20 și art. 23 alin. (1), titularii permiselor de conducere naționale valabile, eliberate de autoritățile:

a) statelor membre ale Convenției asupra circulației rutiere, prevăzută la art. 82 alin. (2);

b) statelor membre ale Uniunii Europene;

c) statelor cu care România a încheiat un tratat privind recunoașterea reciprocă a permiselor de conducere auto.

(2) Pentru a conduce un autovehicul pe teritoriul României, persoanele care sunt titulare ale unui permis de conducere național eliberat de autoritățile unui stat care nu este membru al Convenției asupra circulației rutiere și nici membru al Uniunii Europene ori cu care România nu a încheiat un tratat privind recunoașterea reciprocă a permiselor de conducere auto trebuie să posede și permis de conducere internațional.

(2^1) Prin excepție de la prevederile alin. (2) referitoare la obligația de a poseda și un permis de conducere internațional, pot conduce pe teritoriul României, pe o perioadă determinată, titularii permiselor de conducere naționale eliberate de autoritățile altor state decât cele prevăzute la alin. (1), dacă posedă asupra lor și pașaportul valabil emis de acest stat. Prin hotărâre a Guvernului se stabilesc, în condiții de reciprocitate, perioadele de conducere, precum și statele autorităților emitente ale permiselor de conducere naționale, dintre cele cu care România are parteneriate strategice sau dintre cele care sunt membre ale Organizației Tratatului Atlanticului de Nord sau ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică.

(3) Permisele de conducere naționale eliberate de autoritățile prevăzute la alin. (1), precum și cele a căror valabilitate este recunoscută de România în mod unilateral, deținute de persoane care au domiciliul sau reședința în România în sensul art. 23^1 alin. (2), pot fi preschimbate cu documente similare românești, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(3^1) În cazul permiselor de conducere prevăzute la alin. (3), inclusiv al celor obținute ca urmare a preschimbării sau a preschimbărilor succesive ale unor permise de conducere obținute prin examen în România, care nu îndeplinesc condițiile de preschimbare cu documente similare românești, titularii acestora se pot prezenta la examen în vederea obținerii unui permis de conducere românesc, făcând dovada că sunt apți din punct de vedere medical.

(3^2) În urma dobândirii permisului de conducere românesc în condițiile alin. (3^1), permisul de conducere național eliberat de către autoritățile prevăzute la alin. (1) se remite acestora de către serviciile publice comunitare regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor, cu mențiunea că a fost obținut un nou permis de conducere în România.

(4) În procedura de preschimbare a permiselor de conducere naționale eliberate de autoritățile competente ale altor state cu documente similare românești, autoritățile competente pot elibera o dovadă înlocuitoare a permisului de conducere, în condițiile stabilite prin ordinul ministrului afacerilor interne prevăzut la alin. (3).

(5) Ministerul Afacerilor Interne, prin Direcția Generală Permise de Conducere și Înmatriculări, emite permisul de conducere internațional, în conformitate cu prevederile convenției prevăzute la art. 82 alin. (2), în condițiile stabilite prin regulament. Dispozițiile prezentului alineat nu aduc atingere activității de emitere a permisului de conducere internațional de către asociațiile autorizate în acest scop potrivit tratatelor la care România este parte.

(1) Membrii misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și reprezentanțelor organizațiilor internaționale acreditate în România au dreptul să conducă autovehicule pe drumurile publice din România, pe perioada acreditării, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 20 și art. 23 alin. (1), sunt titulari ai unui permis de conducere național valabil și posedă o carte de identitate specială eliberată de Ministerul Afacerilor Externe.

(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător membrilor de familie ai personalului prevăzut la alin. (1).